Șarpe are 26 de ani și fusese unul din cei mai șmecheri DJ din București. Ca să ajungă acolo, muncise mult. De la 16 ani doar asta făcuse. Fusese la facultate, dar nu-și dăduse licența. Avea prea multe party-uri. Fusese rezident cam peste tot, pusese și pe la câteva festivaluri, trăia bine, într-o garsonieră veche, de lângă Sala Palatului, cu chirie. Avea și un mix la radio. Rămăsese orfan – ambii părinți muriseră de coronavirus. Nu mai câștigase niciun leu de aproape un an.

Ca să poată trăi, vânduse încet-încet tot. Mai întâi mașina. Apoi apartamentul părinților lui pe aproape nimic unui rechin imobiliar care-l și tepuise. Niciunul din prietenii lui nu o ducea mai bine. De fapt, nici nu prea mai vorbise cu nimeni. Tot sperase că lucrurile se vor întoarce la normal. Că-și va putea face din nou meseria înainte sa se termine banii de tot.

Când a rămas cu bani doar pentru o lună de chirie, s-a hotărât să își părăsească garsoniera și să traiască pe stradă. Venea vara și spera să găsească pe undeva ceva de lucru. Orice cât să poată mânca. Apoi, ușor-ușor sa va pune pe picioare.

Șarpe nu-i prost. A și citit câte ceva. Îi merge mintea. E un tip total non-violent, păr lung, barbă, mai degrabă slab, nu foarte înalt, are niște tatuaje. E un tip pozitiv, organizat și optimist.